Avem obligatia sa ne jucam rolurile cat mai frumos, spre admiratia si recunostinta celor dragi si celor care ne sunt aproape de suflet, in mod special spre recunostinta partenerului. Adevarata iubire nu este atunci cand primesti iubire, adevarata iubire este atunci cand vezi lumina din ochii iubitului tau drept recunostinta pentru iubirea primita.
Viata e o scena... Ca la spectacol fiecare isi joaca rolul. Actorii care au roluri principale sunt aplaudati mai mult, apreciati si admirati. Cei cu roluri secundare sunt si ei bagati in seama, chiar daca uneori ai impresia ca sunt aproape inexistenti. In timpul spectacolului fiecare stie exact ce are de facut, conform scenariului, apoi repetitiilor si eforturilor intregii echipe...
Cred ca viata ar fi cu mult mai simpla daca fiecare ar avea un scenariu bine gandit. Dar in realitate lucrurile stau cu totul altfel. Avem obligatia sa ne jucam rolurile cat mai frumos, spre admiratia si recunostinta celor dragi si celor care ne sunt aproape de suflet, in mod special spre recunostinta partenerului sau a partenerei de viata, a copiilor, a parintilor, rudelor, colegilor, cunostintelor, colaboratorilor etc.
Adevarata iubire nu este atunci cand primesti iubire, adevarata iubire este atunci cand vezi lumina din ochii iubitului/iubitei tale drept recunostinta pentru iubirea primita. Nu stiu cum este sa iubesti pe cineva din obligatie si nici nu vreau sa stiu cum e, nici nu cred ca prezinta vre-un interes pentru mine asa ceva, iar iubirea din interes mi se pare o catastrofa. Cat de naiv/naiva trebuie sa fii sa-ti construiesti castelul iubirii pe iluzii? M-am reintalnit cu un domn dupa mai multi ani la gradinita - eu ducandu-mi al doilea copil la aceeasi gradinita unde el isi ducea al treilea copil facut cu a doua sotie. Mi-a povestit ca ceilalti doi copii din prima casnicie ramasesera cu mamica lor. L-am intrebat daca este fericit.
Mi-a raspuns ca atunci cand era cu prima sotie lucrurile erau cu mult mai simple, de cand e casatorit a doua oara in afara de cele doua sotii, trei copii, mai sunt si socrii carora trebuie sa le dea raportul si sa aiba grija si de ei. Complicat rol, cu multe atributii, responsabilitati, griji etc. Cand sa mai ai timp si de placeri, de viata personala? Ca de viata de familie ce sa mai zici ca nu mai stii care familie...
Incurcand cararile, nu mai gasesti drumul - drumul spre fericire, spre implinire si spre iubire - neconditionata, fara interes, fara obligatii... Sa iubesti pur si simplu - cu pasiune, iar singurul lucru pe care-l doresti in schimb sa fie acea lumina din ochii partenerului/partenerei cu care imparti absolut totul, cand spun totul ma refer in mod special la sentimente, afectiune, imbratisari, sarutari si multa iubire. Iar grija pentru copii, treburile casnice nu trebuie luate ca niste obligatii, ci trebuie facute impreuna spre incantarea persoanei iubite. Doar insensibilii nu vor aprecia... Cine are ochi o sa vada, cine are suflet - o sa simta, cine are inima - cu SIGURANTA va aprecia!
Chiar daca poate uneori ne asteptam la mai multe aprecieri, este bine sa fie si putine - dar sa fie din toata inima! Cat de greu aduna albina mierea - picatura cu picatura, asa si noi trebuie sa adunam iubirea si sa-i invatam si pe copiii nostri sa iubeasca, sa-si construiasca viata dupa scenarii frumoase, spre incantarea spectatorilor...
Iubirea-i mai dulce ca mierea
Albina cu greu o aduna
Pelinul amar e ca fierea
Si creste pe campuri aiurea
Aduna iubire cu stropul
Iubita cu dor sa astepti
De mana sa fii cu norocul
Eu inca mai cred in povesti..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu