As putea sa invat sa traiesc fara tine, dar asta ar dura mii de ani. Cum as putea sa merg pe strazile pe care mergeam doar noi si sa ma prefac ca nu ai existat vreodata? Sau cum as mai fi in stare sa dorm in acelasi pat? Sau poate ca am uitat filmele pe care le priveam doar noi in doi.
Poate ca ai vrea sa invat sa traiesc fara amintirile cu tine sau fara iubire, fara prieteni, fara plimbarile nebune sub clar de luna, fara o carte buna si fara sa respir. Dar vezi tu, chiar si stiind ca nimic nu e imposibil il iau pe "Nu pot" intr-o imbratisare precum prinsoarea unui lant si-ti sugrum libertatea.
As putea invata sa traiesc cu asta, cu sau fara Dumnezeu, fara sufletul meu, fara parfum si fara urma de magie 1000 de ani.
Ai putea sa-mi iei cerul plin de astri si ochii albastri pe care i-am iubit sau ochii verzi si primul rasarit sau amintirea timpului cand te-am iubit.
Ai putea sa-mi iei aerul sau mai bine mi-ai inveli trupul in punga pentru vidat.
Ai putea sa-mi iei tot ca sa ma inveti sa traiesc fara a ma lega de tot ceea ce e in jurul meu, dar prefer sa-mi scoti ochii ca sa nu vad cum oamenii se distrug prin autocunoastere.
Taie-mi nasul ca sa pastrez proaspat mirosul de citrice si iasomie si lemn de cedru, smulge-mi buzele ca sa pot refuza sarutul sufletului, mangaie-mi urechile si sopteste-mi: "Invata sa traiesti!".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu