vineri, 23 octombrie 2009

Doar spune-i...



Spune-i ca nu are nicio vina, ca nu exista niciun vinovat. Viata e tot timpul incurcata. Spune-i ca nu a fost o drama, ci o realitate in mai multe acte. Spune-i ca nu a fost o tragedie, ci o impletire fireasca de visuri, vise si veridicitate.


Spune-i ca nu m-a ranit... Nimic din tot ce-a fost spus si a fost intamplat nu m-a atins. Sau daca da, mult prea putin... Nu m-a durut. Ochii astia senini pe care i-a iubit n-au varsat o lacrima. Spune-i ca nu are nicio vina, ca nu exista niciun vinovat... Viata e tot timpul incurcata. Spune-i ca nu a fost o tragedie, ci o impletire fireasca de visuri, vise si veridicitate. Spune-i ca nu a fost o drama, ci o realitate in mai multe acte. Spune-i ca nu s-au tras inca cortinele, ca urmeaza noi si noi reprezentatii... Spune-i ca iubesc simplu cu aceeasi inima pe care a legat-o odinioara cu noduri complicate.  Aminteste-i ca pe unde a trecut o data, nu se mai trece asa usor a doua oara.
Spune-i ca usile se inchid de cele mai multe ori cu un scop si ca doar cei ca mine, cu pielea fripta si sangele tare, isi gasesc drumul pe fereastra. Spune-i, da, ca am fost tare. Spune-i ca nu a existat niciun moment in urma sa cand ochii mei vedeau doar amintiri colorate. O sa creada ca sunt fraiera si slaba. Poate ma stia de piatra... Spune-i ca am inhatat din nou iubirea si ca incerc sa gasesc in ea pe cea adevarata.
Spune-i ca iubirea e orice. Incepand cu mine, trecand la tine si dand peste altii. Ca e rau cu ea si ca te arde, dar ca fara ea esti uscat, ti-e sete de moarte, iti este terifiant de dor de viata. Spune-i ca un alt el este langa mine acum chiar daca poate nu-l mai intereseaza. El este langa mine... Spune-i ca nu l-am visat niciodata. Sa nu creada ca din cauza lui mi s-au inchis portile dorintelor sau ca ceruri nemiloase imi refuza pana si minciuna viselor. Spune-i ca incerc incredibil, ca ma straduiesc mult, ca nu i-am mai dorit niciodata bratul. Inca un pic, cat sa intind mana si sa strang cenusa din amintire si reusesc imposibilul. Aminteste-i toate astea...
Spune-i ca iubirea sau lipsa ei nu m-au transformat niciodata in monstru, ca sunt calda, vie si frumoasa. Port inca intre coaste lucrul invizibil pe care toti il poreclesc intr-un mod bizar suflet. Pricajit si palid, e inca acolo si are sanse sa creasca mare din nou. Spune-i ca sufletul asta pitic o sa iubeasca din nou, sunt 99 din 100% sigura de asta. 5 degete intregi nu s-ar topi la foc mocnit din cauza asta.
Spune-i sa-si stearga ranjetul ingamfat de pe fata ca eu am invatat din povestea asta niste lectii. Niciuna din ele banala. Sunt toate grave, nu mai mi se par deloc amuzante. In cinstea lor, gura mea nu mai poate sa rada pana la urechi. Spune-i ca am uitat noptile cand imi juca prin par, zilele cand luam visele unul cate unul si le transformam in vata pe bat si serile cand imi sufla prin carne si imi soptea in urechi. Spune-i ca n-am uitat cum m-a imbratisat cand aveam si cum m-a sarutat atunci cand imi doream. Spune-i ca n-am uitat cum am plecat... Spune-i ca dupa eu m-am nascut splendida a doua oara.
Spune-i ca toate trec si ca un noroc chior si olog ne-a picat din cer: PUTEM, da da, PUTEM UITA. Spune-i ca sub haine, prin cearsafuri, in oglinda si in fata noastra nu ne putem ascunde de noi insine. Spune-i ca oamenii sunt intelegatori, mi s-a explicat de ce este necesar sa suferim din cand in cand. Spune-i ca eu acum m-am luminat. Am inteles, n-ar fi trebuie sa astept de la el lamuriri. Spune-i ca toate trec, ca nimic nu se opreste la nimeni in poarta. Ca eu pot rade de noi si de lumea mea pierduta. Spune-i ca nu mai plang asa usor sau... Mai bine spune-i ca nu am plans niciodata. Spune-i ca am invatat ca iubirea este o iluzie confuza si ca atunci cand ne trezim din ea ne vedem lucizi. Spune-i ca mintea si se insela cand credea ca nu putem trai si fara iubire. Eu am putut o perioada. Spune-i ca sunt mii de lucruri care imi fac viata mai frumoasa si ca pe zi ce trece devin mai imbujorata. Spune-i ca greselile trecute m-au trezit la prezent si ca viitorul mi se pare fum. Spune-i ca m-am iertat, ca l-am iertat... Spune-i ca am invatat cum sa traiesc in urma sa, ca ceea ce se da nu se mai ia inapoi. Sa nu ceara ceea ce a fost. Eu nu mai am ce sa-i dau. Spune-i ca nimeni nu este de neinlocuit, o sa gaseasca mai repede ca mine niste ochi frumosi. Poate i-a si gasit...
Spune-i ca destinul ne mai pune si piedici, ca nu e nimic vulgar intr-o iubire care nu mai este. Spune-i ca nu cred in datorii neplatite, nu ma prezint zilnic cu flori la morminte. Spune-i ca nu mai mi-e frica sa fiu ranita din nou, ca nimeni nu mai poate asa cum a reusit el. Spune-i ca stiu. Ca asa cum am iubit nu va mai fi.  Spune-i ca viata este reala, dar iubirile nu. Iubirile trec toate, ramane doar fumul... Spune-i ca trebuie sa ne multumim reciproc ca am uitat unul de altul. Spune-i ca iubirile trec, nici macar amintirea nu mai ramane. Spune-i tu! Mie imi lipsesc curajul si adevarul. Orice, te rog..  Numai sa-i spui...

Un comentariu:

  1. Hi there, just wanted to say, I loved this post. It was funny.
    Keep on posting!

    my web page :: free psn money

    RăspundețiȘtergere