Sunt pierdut. Condamnat sa-i doresc si ei sa se tarasca prin infernul pe care il parcurg eu acum milimetru cu milimetru, pas cu pas, chin dupa chin. Programat prin autoimpunere sa o urasc de moarte 24 de ore din 24 si sa-i cer raspicat raul pana cand o sa vad in ochii ei durerea mea. 24 din 24 sunt doar un vulnerabil senil, un amarat si blestemat de fraier inlocuit printr-un altul. Un cretin!... Unul care uraste femeia pe care a iubit-o! In cele 24 de ore natura imi programeaza sa imi scape cateva secunde, minute si aproximativ o ora. Atunci imi imaginez ochii ei cum se ineaca in ai mei, nu spun nimic, dar vad transparent si banal prin mine. Si stiu, stiu fara sa mi-o spuna. Stiu ca ma iubeste. In aceste clipe blestemate imi amintesc ca o iubesc inca... Dar acum sta plapand si cautand sa patrunda dincolo de ochii unui alt barbat, incercand sa-i spuna minciuni, adevaruri pe care mi le-a spus si mie... De zeci de mii de ori, O URASC din nou. De moarte! Il urasc si pe el. As putea sa-i fac mult rau daca nu mi-ar fi teama ca el ii face ei mult bine.
Nu ma obsedeaza ea, ma obsedeaza trupul ei cautand protectie in trupul altui barbat, prezenta ei intr-un alt pat, strain si mare, sufletul ei care se ofera atat de usor unui alt suflet. Slabiciunea ei ma face sa ma simt neputincios. Imi strang dintii de furie si sa nu-mi pot stapani broboanele astea nenorocite care mi-au napadit fruntea. Ma obsedeaza felul in care stiu ca sa o se ghemuiasa si o sa-si lase capul moale pe bratul lui. Stiu cum mi se umfla venele de gelozie si cum gelozia imi umbla ca sarpele prin sange pana cand ajunge la inima si se transforma in venin de vipera. Nu-mi pot scoate din minte gestul ei firesc cu mine care acum a devenit firesc cu el. Cum ii ciufuleste copilareste parul si ii spune cu seriozitate cat arata de bine... Macar de ea i-ar lua si lui sufletul cu o forta de nestavilit si i l-ar face praf si tutun. Macar de el ar rani-o pe ea asa cum merita... as fi fost poate acum mai razbunat. Oricare din cele doua variante m-ar face infinit mai fericit, mai resemnat, mai usor acceptand si inghitind mut toata povestea.Mai dureaza insa pana cand povestea acestei tradari ajunge sa se sedimenteze in stomacul meu lenes si razvratit. Mai am de rumegat fumuri grele de manie, mai trebuie sa ma lupt cu mine insumi si sa ma tai in sabii, carne si oase vii si crude, mai am de invatat ce este autocontrolul, mai trebuie sa-mi reamintesc ca barbatii nu plang nici macar din an in Paste, mai trebuie sa nu uit ca nu sunt deloc indreptatit sa arunc femeile in aceeasi oala imensa si fatarnica ca dracul, mai trebuie sa o uit si sa o las naibii in pace ca doar ea asa a vrut, sa-mi controlez impulsurile de a-mi trage adversarul la raspundere. Stiu ca ceea ce indrug acum e doar o criza de orgoliu masculin, de durere sau de cum vreti sa-i spuneti. O sa-mi treaca tot cat ai zice peste. Cat se scurg cele 24 din 24...
..cica..a venit..si madam udrea sa guste din pastrama..cred ca dupa ce am plecat eu..a fost faza..!
